Sunt unul dintre cei mai acizi critici ai primarului Dominic Fritz. Am criticat permisiunea sa față de poluatorul Continental Tires, am criticat închiderea grădini zoologice, am criticat tentativa de anulare a vaporașelor de pe Bega ca mijloc de transport în comun. Dar aceste critici nu mă determină să fiu complice la abuz și să mă bucur când asupra domnului primar se săvârșește un abuz. Și da, raportul ANI este un abuz cât se poate de clar.
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat în cauza în care primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a contestat raportul Agenției Naționale de Integritate privind existența unui conflict de interese. Raportul în sine, din punctul meu de vedere personal – opinia mea liber exprimată, care sunt specialist în drept și urbanism, deci în opinia mea acest raport este o mizerie, rod al unor mercenari politici, nu funcționari. Mirarea cea mare constă în validarea acestui abuz de către instanțe. Am analizat Sentința Curții de Apel însă nu am avut aces la motivarea ICCJ.
Respingerea recursului produce efecte juridice deosebit de importante, însă aceasta nu înseamnă că analiza juridică a cauzei trebuie considerată închisă. După comunicarea motivării deciziei Înaltei Curți trebuie verificat cu maximă atenție dacă sunt îndeplinite condițiile uneia dintre căile extraordinare de atac prevăzute de lege.
Una dintre acestea este contestația în anulare.
1. Ce trebuie verificat în motivarea Înaltei Curți
Art. 503 alin. (2) Cod procedură civilă permite atacarea unei hotărâri pronunțate în recurs în anumite situații strict determinate.
În cazul de față prezintă interes, în primul rând, art. 503 alin. (2) pct. 3 CPC, care privește situația în care instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocate în termen.
Prin urmare, imediat după comunicarea motivării ÎCCJ trebuie realizată o confruntare punctuală între:
a) fiecare motiv de casare formulat în cererea de recurs;
și
b) considerentele prin care Înalta Curte a răspuns acestor motive.
Dacă un motiv de casare a fost efectiv omis, nu discutăm despre simpla nemulțumire a unei părți față de interpretarea instanței, ci despre una dintre ipotezele expres reglementate de Codul de procedură civilă pentru contestația în anulare.
2. Problema celor două referate de aprobare
Unul dintre punctele vulnerabile ale sentinței Curții de Apel Timișoara îl constituie situația referatelor de aprobare.
În procedură exista referatul nr. UR2020-011731/14.10.2020, semnat de fostul primar Nicolae Robu, anterior preluării mandatului de către Dominic Fritz.
Ulterior a existat referatul din 02.11.2020 semnat de Dominic Fritz.
Hotărârea Consiliului Local nr. 460/27.11.2020 indica însă referatul din 14.10.2020.
Curtea de Apel a calificat această împrejurare drept o simplă eroare materială și a considerat că actul relevant pentru continuarea procedurii a fost cel semnat de Dominic Fritz.
Problema juridică este însă mult mai profundă: trebuie stabilit prin probe și prin regimul juridic al actelor administrative care dintre cele două referate a produs efectul juridic necesar introducerii proiectului în procedura deliberativă.
O instanță nu poate transforma pur și simplu mențiunea expresă dintr-un act administrativ într-o „eroare materială” dacă această calificare schimbă însăși legătura de cauzalitate pe care se întemeiază constatarea conflictului de interese.
3. Folosul material trebuie identificat, nu imaginat
O altă problemă majoră este folosul material pretins obținut de arhitectul Răzvan Negrișanu.
Beneficiarul documentației urbanistice nu era Răzvan Negrișanu și nici RD SIGN SRL, ci societatea pentru care documentația urbanistică fusese elaborată.
Curtea a construit însă un lanț economic indirect:
PUZ → societatea de proiectare → venituri ale societății → Negrișanu asociat/angajat → folos material.
Instanța recunoaște chiar că nu deține informații concrete despre sumele efectiv încasate de proiectant, dar prezumă că acestea ar fi importante raportat la anvergura proiectului.
Într-un litigiu privind integritatea unui ales local, diferența dintre probă și prezumție nu este una lipsită de importanță.
Trebuie stabilit dacă art. 228 din Codul administrativ permite extinderea noțiunii de folos material până la un asemenea beneficiu indirect și, mai ales, dacă raportul de cauzalitate dintre actul imputat primarului și folosul material pretins a fost efectiv demonstrat.
4. Conflictul de interese nu poate deveni obligație de blocare a unei proceduri administrative
Curtea de Apel a considerat că Dominic Fritz trebuia să se abțină.
În abstract, obligația de abținere a alesului local aflat într-un conflict de interese este prevăzută de lege.
Problema concretă este însă ce trebuia să se întâmple cu procedura administrativă.
Documentația parcursese etapele tehnice și administrative necesare. Exista, în plus, un referat de aprobare anterior, semnat de fostul primar.
Dacă documentația era legală și îndeplinea condițiile pentru continuarea procedurii, existența unei relații patrimoniale între primar și unul dintre profesioniștii implicați nu putea transforma o documentație legală într-una ilegală.
Conflictul de interese privește imparțialitatea persoanei care exercită funcția publică. El nu constituie, prin el însuși, un motiv pentru prejudicierea terțului și nici pentru blocarea arbitrară a unei proceduri administrative.
Aici apare una dintre contradicțiile majore ale speței.
Primarului i se reproșează că a permis continuarea unei proceduri despre care nu s-a stabilit că era nelegală. Dar alternativa juridică trebuie identificată concret: cine putea exercita atribuția, în ce temei legal și prin ce act?
Nu este suficient să se afirme abstract că atribuția „putea fi delegată”.
5. Putea referatul inițiatorului să fie delegat oricărui funcționar?
Sentința consideră că, în lipsa viceprimarului, atribuția putea fi delegată secretarului general ori unui funcționar de conducere.
Această concluzie trebuie însă confruntată cu regimul juridic al inițierii proiectelor de hotărâre și al referatului de aprobare.
Dacă referatul reprezintă instrumentul de motivare al inițiatorului, trebuie demonstrat că o persoană căreia îi sunt delegate anumite atribuții administrative poate substitui inițiatorul inclusiv în exprimarea acestei voințe administrative.
Delegarea atribuțiilor nu poate fi presupusă nelimitat.
Altfel, ajungem la paradoxul în care, pentru evitarea unui conflict de interese, unui funcționar i s-ar atribui o competență pe care legea nu i-o conferă.
6. Situația juridică a lui Răzvan Negrișanu nu poate fi ignorată
Există și perspectiva terțului.
Dacă documentația urbanistică era legală și completă, Răzvan Negrișanu nu putea fi sancționat indirect prin blocarea acesteia doar pentru faptul că acordase anterior un împrumut electoral lui Dominic Fritz.
Regimul conflictului de interese trebuie să neutralizeze influența potențială a alesului local, nu să transforme terțul într-o persoană ale cărei proiecte devin administrativ indezirabile.
Cu alte cuvinte, soluția legală trebuia să protejeze simultan integritatea administrației și legalitatea procedurii.
7. Proporționalitatea și dreptul Uniunii Europene
Cauza mai prezintă o particularitate importantă.
Curtea de Apel și-a fundamentat analiza proporționalității inclusiv pe jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene privind sancțiunile aplicabile în materia conflictelor de interese.
Dar dreptul Uniunii nu permite folosirea principiului proporționalității numai într-un singur sens.
Trebuie analizate concret gravitatea conduitei, consecințele acesteia, avantajul patrimonial pretins, împrejurările particulare ale cauzei și severitatea consecințelor juridice.
Dacă decizia definitivă a ÎCCJ a încălcat principiul priorității dreptului Uniunii Europene, trebuie analizată distinct și incidența căii extraordinare de atac prevăzute de art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Aceasta este o problemă juridică distinctă de contestația în anulare.
8. Contestația în anulare nu este un „al doilea recurs”
Trebuie făcută o precizare esențială.
Contestația în anulare nu permite reluarea tuturor argumentelor pierdute în recurs și nici transformarea unei pretinse interpretări juridice greșite într-o „eroare materială”.
De aceea, înaintea formulării acestei căi extraordinare de atac trebuie citită integral motivarea Înaltei Curți.
Dacă ÎCCJ a analizat și a respins un motiv de casare, simplul dezacord cu soluția nu deschide, prin el însuși, calea contestației în anulare.
Dacă însă un motiv de casare formulat în termen a fost omis cu adevărat, art. 503 alin. (2) pct. 3 CPC reglementează expres această situație.
In consertio, dragii mei
Cazul Dominic Fritz trebuie analizat juridic, nu politic.
După comunicarea motivării Înaltei Curți trebuie verificat punctual dacă toate motivele de casare au primit un răspuns și dacă dezlegarea definitivă respectă normele naționale și dreptul Uniunii Europene.
Abia această analiză va permite stabilirea cu certitudine dacă sunt întrunite condițiile unei contestații în anulare, ale unei revizuiri sau ale altor demersuri jurisdicționale.
Există însă suficiente probleme juridice în raționamentul primei instanțe pentru ca motivarea deciziei Înaltei Curți să trebuiască examinată cu maximă atenție.
Într-un stat de drept, caracterul definitiv al unei hotărâri înseamnă autoritate juridică. Nu înseamnă că pot fi ignorate căile extraordinare de atac pe care însăși legea le instituie pentru situațiile excepționale în care procesul jurisdicțional a fost afectat de vicii expres prevăzute de lege.
Leontiuc Marius – specialist în Drept și proiectare urbanism și construcții