Intrarea în rolul de capitală europeană a municipiului Timișoara se apropie cu pași parcă tot mai rapizi. Pe ultimii metri cu siguranță se vor constata că mai sunt o multitudine de realizat. Doar de modul cum ne vom prezenta va depinde și modul avântului de dezvoltare ce-l va lua Timișoara,în viitor, turismul fiind factorul cheie de dezvoltare al multor zone de pe mapamond.
Cu bucurie observ cum în urb
ea mea de suflet, în pofida greutăților ivite cu apariția crizei cauzate de coronavirus , cu constanță , Primăria Timișoara urmărește stadiul diverselor proiecte locale ( ce de multe ori se extind și în zonele limitrofe, metropolitane) și forțează stoic finalizarea lor.
Sunt mândru de multitudinea de schimbări ale modului cum arată acum zone cheie ale Centrului , dar și a multor alte zone.
O călătorie a mea la Jimbolia, mi-a redus însă din elan și m-a făcut să am brusc senzația că probabil se stă la Timișoara pe o bombă cu ceas. Un ceas care nu arată data exactă a exploziei, care poate fi oricând , senzație similară pe care o trăiesc și locuitorii de la poalele Vezuviului : există certitudinea că urmează în curând o erupție, dar nimeni nu poate zice cu exactitate când.
La marginea municipiului, la intrarea în comuna limitrofă Săcălaz, înainte de calea ferată, am fost frapat să văd pe partea stângă un munte de ceva deșeuri.
Curiozitatea mea profesională nu mi-a dat liniște și am vrut neapărat să înțeleg mai bine despre ce este vorba.
Societatea ce adăpostește muntele de deșeuri se numește Rematinvest, este o suscursală a centralei care se află la Cluj și se ocupă cu colectarea de multitudini de deșeuri provenite din diverse activități industriale ale intreprinderilor din Timiș, dar și de la persoane fizice .
Autoturisme prin programul Rabla, deșeuri de feroase, textile, dar și anvelope. Muntele în cauză provine de la producția de curele de transmisie, de la o firmă ce aparține grupului multinațional Continental
(care produc la nivel mondial anvelope , produse din cauciuc etc).
Se pare că preluarea deșeurilor este simplă, mai ales când ai atâta teren unde poți să începi să construiești un munte. Doar că muntele ( pe care eu apreciez să fi ajuns la peste 1.000 de tone) nu este din piatră, pământ sau ceva în această direcție. Este din resturi de cauciuc. Iar cauciucul, se știe foarte bine, poate lua foc foarte ușor. Iar odată ce focul a început, este imposibil de a mai fi stins. Istoria recentă este plină de exemple în acest sens. Depozite de anvelope, ce s-au aprins, au ars chiar și un an întreg, emanând gaze toxice asupra întregii zone limitrofe, cu urmări dezastroase peste ani buni asupra sănătății locuitorilor ( desigur că cei mai tineri fiind și cei mai periclitați, fiind încă cu organismul în plină formare).
Se pare că este foarte comod de a prelua deșeurile, contra unor sume frumușele și a nu mai cheltui nimic pentru a elimina aceste deșeuri. Cred că în cadrul grupului de firme Rematinvest nu persistă interesul în a investi ( contrar chiar numelui companiei, care aparține unui magnat din topul Forbes pe România, Liviu Ciupe) pentru eliminarea unor astfel de imagini disgrațioase, dar și mai rău, a unei bombe ecologice cu ceas.
Ceasul, ca adept al noțiunii pe care o slujește de miliarde de ani, este ca timpul. Avansează invariabil, de neoprit. Bombă ecologică la marginea Timișoarei, la intrarea în Săcălaz , la marginea drumului DN 59A ce duce și spre Kikinda în Serbia.
Sperăm ca în cel mai scurt timp, Rematinvest să găsească soluția prin care să ne facă pe noi toți să răsuflăm mai ușurați.
Mișu Vigean