Bate vântul a cătușe spre Școala Generală nr. 30 din Timișoara, credem noi, Inspectoratul Școlar fiind surprins pe picior greșit cu multă pasivitate față de acțiuni de persecuții și discriminare. În cursul zilei de ieri Biserica Protestantă Evanghelică a oferit un comunicat, iar fragmente din acesta îl redăm mai jos :
„Constatăm dintr-un amplu material probatoriu format din înscrisuri, înregistrări video și audio că minora Ț.P. enoriașă a Bisericii noastre, membră a bisericii elev la școala generală nr. 30 din Timișoara este supusă persecuției religioase. Numita Avram Viorica diriginta clasei a VIII-a îndeamnă dincolo de orice dubiu elevii clasei a VIII-a să ia distanță față de minora Ț.P. susținând că aceasta ar avea un comportament negativ. Pentru a-și susține inepțiile numita Avram Viorica răspândește zvonuri insultatoare la adresa minorei cu afirmații mincinoase apte să distrugă demnitatea, onoarea și reputația unui copil. Minora Ț.P. provine dintr-o familie organizată, este integrată în biserica noastră, este un copil moral cu limbaj elevat, cu pasiuni, un limbaj în care nu sunt prezente jargoane sau înjurături și de altfel este o fetiță foarte drăguță a cărei decență este exemplară. Deși are un talent incontestabil la desen, constatat de arhitecți, diriginta clasei dorește să o lase corigentă oferindu-i două note de 4 la desen, doar pentru că mama acesteia a avut curajul de a o înfrunta.
Considerăm că în drept faptele numitei Avram Viorica (cunoscută ca Stepanescu Viorica) diriginta clasei a VIII-a din Școala Generală Nr. 30 Timișoara întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu faptă prevăzută și pedepsită cu închisoare de art. 297 Cod Penal, rele tratamente aplicate minorului deoarece minorul pe perioada cursurilor se află în grija profesorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 Cod Penal, incitare la ură și discriminare prin acte de bullyng asupra minorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 369 Cod Penal. Fapta directoarei școlii care deși a luat la cunoștință despre starea de fapt, nu a luat nici o măsură, întrunește elementele de complicitate ale acestor fapte.
Biserica Protestantă Evanghelică nu va sta pasivă în fața persecuției enoriașilor săi. De aceea solicităm public:
Ministrului și Ministerului Educației Naționale să ia de urgență măsuri ferme și concrete.
Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara să ia de urgență măsuri în anchetarea faptelor expuse.
Avocatului Poporului să ia de urgență măsuri.
Inspectoratului Școlar Timiș, să desfacă de îndată contractul de muncă al numitei Avram Viorica și să sancționeze administrativ pasivitatea directoarei școlii generale nr. 30 Timișoara.
Inspectoratului General al Poliției Române, să organizeze o anghetă împreună cu Direcția Generală Anticorupție asupra acestui act oribil de abuz asupra minorului.
Având în vedere că Școala Generală nr. 30 Timișoara a fost modernizată cu fonduri europene, solicităm o anchetă asupra comportamentului dirigintei și din partea Procurorului General al Parchetului European, Doamna Laura Codruța Kovesi.
Având în vedere rolul de garant al Constituției, solicităm acțiuni din partea Președintelui României.”
Comunicatul oficial de unde rezidă știrea aici.
Redacția nastră a organizat propria anchetă jurnalistică. Prima surpriză a constat în a observa că în incinta clasei VIII-a E din școală la vedere publică pe jos trona un document pus la dispoziția tuturor elevilor: examenul minorei Ț.P.
Asta a fost ca o surpriză neașteptată. Am încercat să discutăm telefonic cu directoarea școlii care a început să ne conteste capacitatea de a ancheta jurnalistic evenimentele școlare, apoi doamna dirigintă Avram Viorica a negat ura sa față de minoră dar pe de altă parte a insultat-o prezentând telefonic că minora ar fi făcut anumite nelegiuiri, dar fără a proba afirmațiile. Practic numita Avram Viorica, posibil că s-a antrenat într-un război dus la adresa unui copil fără apărare, căruia vrea să-i amputeze cu orice preț demnitatea doar pentru că a aderat la o biserică lutherană, probabil din cauză că și președintele României s-a declarat tot lutheran. Colegele minorei afirmă că distinsa doamnă dirigintă le sfătuiește să ia distanță față de minoră deoarece este „ciudată” (termenul folosit de dirigintă la adresa lutheranilor). Mai mult, cu nonșalanță diriginta recunoaște că a cerut colegelor fetei să ia distanță, iată și o probă audio „eu vă dau și nume dacă vreți ”
Faptele la nivel jurnalistic au fost probate dincolo de orice dubiu: înregistrări audio, înscrisuri, capturi ecran telefoane, declarații părinți, convorbire cu directoare și dirigintă, dar nu au fost judecate de o instanță astfel încât doamna cu pricina beneficiază de prezumția de nevinovăție. Astfel, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare toate persoanele beneficiază de prezumția de nevinovăție. Urmează să vedem cum justiția imaculată din România care a tolerat o lungă perioadă de timp apucăturile presupuse ale numitei Avram Viorica, va acționa.
Fără dubiu faptele reclamate incubă un pericol radical pentru ordinea publică, fapte șocante care în orice stat civilizat sunt anchetate în arest preventiv, faptele de abuz în serviciu fiind asimilate corupției. Iată încă un tentacol al corupției pe care noi o suspicionăm, de la Timișoara, al caracatiței demascate de redacția noastră. DIn punctul nostru de vedere se impune o anchetă urgentă, iar dacă faptele se confirmă se impune și arestarea preventivă fără discuții a dirigintei. Desigur, nu dorim să punem a îndoială pregătirea unui profesor sau să atacăm onoarea. Toate meritele adunate în decursul anilor pot servi în circumstaniere, faptele suspicionate fac obiectul anchetei jurnalistice iar nu bunul merit de profesor al distinsei doamne Avram. Ancheta jurnalistică va continua
Mihai Vidjean
Ziarul de Banat, Zrenjanin Serbija
Împotriva acestui articol se poate declara Contestație de către persoanele sau instituțiile nemulțumite, la Judecătoria orășenească din Zrenjanin, Republica Serbia în 15 zile de la publicarea articolului, sau la Judecătoria Centrală Munchen, Bayern Germania în care este chemat redactorul în persoană, în cel mult 10 zile de la publicarea articolului.
Și mai știm
Sirbu matii taci din gurita ta de sirb ca nu ieste adevertat
Am o experiență de peste 20 de ani în serviciile sociale, iar serviciile de urgență în protecția copilului din județul ăsta eu am avut onoarea să le proiectez și să le organizez în 2005 (cu sediul principal în str. cpt. I. Damșescu 53) și vă pot confirma că dacă aproape în toate unitățile școlare există fie cazuri izolate de bulling, fie adevărate epidemii ori cazuri de profesori hateri, pot afirma cu mâna pe inimă că Generală 30 este însuși incubatorul de bulling al Timișoarei/Timișului, unde bullingul colegial este încurajat și dirijat de profesorii hateri (nu toți), iar pentru asta, dacă aveți nevoie, mă ofer să depun mărturie în fața organelor de cercetare penală atât în calitate de profesionist (am scris inclusiv un articol pe această temă, publicat, din păcate, doar în limba engleză – poate ar trebui să îl rescriu și să îl public și în limba română!), cât și de părinte al cărui copil a suferit în așa-zisa școală de elită aflată sub protecții sus-puse, cel puțin din cauza unor profesori hateri (Dolângă – T.I.C. sau Roman – matematică), adevărați dirijori ai haitelor de bulling pe care le creșteau în jurul lor. Eu sunt creștin ortodox, dar consider că nici un copil, sub nici o formă nu ar trebui să trăiască așa ceva în România.
1. Serviciile sociale Nu fac Nimic! Se vede cum le-ați proiectat.2.Dacă este încubator de ce ați mers acolo? 3.Ești creștin ortodox Nu se vede! Educațivă copilul!
Tinand cont ca sotul doamnei profesoare este preot al bisericii cu barba … sa nu ne mire atitudinea talibana a dansei.
Și pastorul este taliban?
Mințiți cu nerușinare! Nu vă faceți datoria de părinți și dați vina pe profesor/diriginți.Rușine să vă fie! La fel și pastorului care ar trebuii să-i aducă pe drumul drept.
Care este drumul drept? Unde a mințit Vidjean? Noi ca biserică, avem probe audio, diriginta le-a spus copiilor să ia distanță de fetiță pentru că este cu orientări ,,ciudate”. Drumul drept este respectarea legii, drumul strâmb e infracțiunea. Toți cei care apără făptuitorul unei fapte penale sunt complici. Drumul drept nu este ascunderea infracțiunii ci darea ei în vileag. Concluzia trasă de Consistoriul Bisericii, nu doar de un pastor, vine în urma analizării unui amplu material probatoriu, este o concluzie justă și dreaptă.Aș dori să observați că cei care țin partea doamnelor profesoare, nu-și arată identitatea, ei știu,cred eu, că aparțin unui grup infracțional organizat. A marginaliza un copil din acea poziție, pe criterii religioase sau altele, este infracțiune
Dumneavoastră, „ca biserica”,asa cum spuneți…,nu ar trebui sa învățați copiii sa își respecte dascălii? Nu ar trebui sa promovați iubirea???
În schimb,promovați o ura distrugătoare, care poate duce la alt gen de evenimente…. Sau…ne dorim evenimente ca in Serbia???Biserica trebuie sa aibă rol MEDIATOR!!!
Cum puteți sa denigrați o scoala, un dascal în halul în care o faceți?
Este strigător la cer,iar articolul, o „mizerie”.
Biserica ar trebui sa aibă un alt rol în viata societății,a familiei și mai ales a copiilor.
Doamna profesoara, un dascal excepțional, de o conduita morala ireproșabilă, iar activitatea dumneaei, bogata in premii și concursuri naționale și internaționale.Este foarte propiata de elevi și apreciata de colegi și parinti.
Nu cred ca aveți toate datele necesare legate de „subiect”….Sunteți intr-o eroare grava,din pacate.
Buna ziua,Soțul doamnei nu este preot,rar exista o așa familie cu respect ,bun simț .Ați făcut o greșeală domnule Vidjean .
Eu sunt dintre doamnele profesoare si imi dau numele, iata. Tocmai fiindca e foarte important sa nu fim etichetati pe degeaba drept ” grup infractional organizat”. Daca ati fi spus „ciudati” era altceva, stiti la ce fac aluzie…
Sunt aici, in scoala, de multa vreme, in curand 20 de ani si materialul meu informational e incomparabil mai consistent decat al dvs. ….si nu vorbesc de vreo inregistrare, ci de viata scolii de zi cu zi, completa si complexa. Tocmai de-aceea deschid larg usa si inima, poftiti, mai sunt atatea de aflat! Si de spus si celorlalti! Dar sa o facem cu decenta, caci spectatorii cei mai expusi si sensibili sunt copiii. Ce vor intelege ei, care, bag de seama, stiu mai multe decat dumneavoastra? De ce aceste injurii si exagerari, spuse in numele bisericii si legii? Ati starnit atata revolta, durere si confuzie cu toate aceste acuzatii! Dar si solidaritate cu cei lezati, inclusiv dinspre copii. Sunt si ei aici zi de zi, in scoala „incubator de bulling”….
Si ma intreb: de unde a pornit povestea asta? Cum a ajuns la dvs?…vad ca nici macar din orasul nostru nu sunteti, nici din tara….Ne veti creste duhovniceste de la distanta, prin articole de felul acestuia? Cum va putem raspunde vizibil?
Eu vreau sa fac tot ce imi sta in putinta pentru imaginea colegei mele, a scolii si a tuturor celor atinsi de acuzatiile dvs. Am pareri, informatii si convingeri complet contrare. Si multa simpatie pentru profesorii si copiii de aici, dincolo de ce imi impune datoria de om si cea profesionala. Asa ca va stau la dispozitie oricand.
Sunt comisar în Poliție. Am citit și recitit acest material. Am observat că redacția are sediu în Germania, ceea ce explică curajul redactorului. Singurul ziar care a putut expune curajos și pertinent o stare de fapt este din străinătate. Altfel flagelul ar fi redus portalul la tăcere.
Am analizat comentariile pretinselor profesoare, dreptul la imagine în sus, dreptul la imagine în jos, nimic despre dreptul acelui copil trecut printr-o reală traumă emoțională.
Reporterii și editorul sunt la un înalt profesionalism. Ei au afirmat subtil că au probe, ba mai mult au expus una care atestă o faptă penală evidentă. Este clar că sub articol este un teanc de probe strânse într-un demers care în țară era strivit de presiune emoțională sau de altă natură. Redactorii nu trebuie să fie timorați de amenințările aduse.
Nu a fost proliferată nici o insultă la adresa profesoarelor, au fost expuse niște fapte cu o probitate a veridicității. Salut efortul acelei biserici și colectivului de acolo de a apăra un copil fără apărare. Câți preoți fac așa ceva? Puțini, dar există chiar și în bisericile ortodoxe, puțini dar suficienți. Dreptul la imagine nu e mai presus decât cel al copilului și nu e absolut, art. 10 CEDO oferă o elasticitate, iar materialul de mai sus arată o prudență maximă la adresa imaginii persoanei. Fac un apel, nu în calitate de polițist, ci de cetățean:
toți părinții care trec prin asemenea situații să le aducă la cunoștința poliției. Tăcerea înseamnă complicitate. Nimeni dintre cei care apără prin comentarii diriginta și directoarea, cu acel tip de argumente, nu a luat în vedere ce fel de efecte are întâmplarea asupra copilului. Simplul fapt că au lăsat o teză cu o notă mică pe jos ca să o vadă toată lumea, ce traume psihologice au produs asemenea fapte? Salut poziția pastorului, responsabilitatea de părinte înseamnă denunțarea infracțiunii.
Amalia taci ! Ești off topic. Să-ți spun eu cum pe nepoata mea au badjocorit-o niște hăndrălăi acolo sub privirea profesorului de sport. S-a lăsat cu o exmatriculare, că, cam atât. Și nu e singurul caz de fete abuzate sub privirea acelui profesor. Sunt niște chestiunile grave pe acolo. Când vine procuroru, vine Gaia. Să nu mă faci Amalia să deschid cutia Pandorei! Las-o așa! Vrei nu vrei se merge la pușcărie.
E o cacealma. Nu va fi nimic. Diriginta va scăpa pentru că e omul statului iar ziarul nu poate fi dat în judecată din România, doar din Germania. Probabil o reglare publică de conturi.
Astăzi noi trebuie să avem grijă cum ne comportăm cu sectanții. Dacă le spunem că sunt sectanți, facem pușcărie, nu? Mâine vom vedea cum aceiași pastori care în Germania apără homosexuali, ne vor constrânge să respectăm homosexualitatea. Acești lutherani apără drepturile homosexualilor chiar dacă nu-i primesc în comunitatea lor. Nota 11 la dirigintă, sectanții trebuie puși la respect altfel, ortodoxia va muri.
1. Domnu Prodan, dacă aveți date despre o infracțiune, o denunțați și o faceți publică, altfel comiteți dvs. infracțiunea de tăinuire. Nu vi aici dumneata să arăți că tu ști mai multe. Ai aflat. Și? Ai anunțat Poliția?
2. Familia Dobos discursurile dvs. par a fi continuarea discursului de la Moscova cu Putin ,,dacă nu facem măcel în Ucraina, Rusia va muri” , așa voi, dacă nu marginalizați minoritățile moare vreo credință, din care face parte și Putin. Să nu uit. Presa este liberă și aici în Germania. Chiar dacă eu nu sunt cetățean român pot expune știri și fapte din România. Nici o instanță română nu mă poate supune limitelor României ci doar legii federale germane sau ale Serbiei.
3. Mulțumesc domnului comisar pentru apreciere. Da avem o amplă cercetare jurnalistică cu probe solide.
Aham , îhî, bla bla
Doamna, doamna
La pucărie !
https://ziarul.eu/copil-pedepsit-la-o-scoala-din-timisoara-pentru-ca-are-religia-lui-iohannis/
Salut colegii de la ZIARUL, au preluat și ei știrea.
Sunt avocat in UNBR. Am citit și eu materialul expus.
Domnilor jurnaliști, aveți curaj și nu trebuie să vă fie teamă. În caz că veți fi chemați în judecată (o judecată nelegală) suntem 10 colegi care vă apărăm pro bono. Dar iată câteva argumente dacă ați fi extrași de sub jurisdicția germană (ceea ce aduce o judecată nelegală), judecata s-ar respinge
În situația în care distinsele doamne vă acționează la instanță, să amintiți că se impune respingerea cererii de chemore în judecutä ca fiind nefondatä; in temeiul art. 453 Cod proc. civ., cu obligarea reclamantului Ia plata chettuielilor de judecatä. in temeiul art. 223 alin. (3) coroborat cu art. 411 alin. I pct. 2 Cod Procedurä Civilä și chiar judecarea cauzei în lipsa prezenței la dezbateri
Avand in vedere urmätoarele: .
Astfel cum a fost reținut inclusiv de jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5681/2019, un asemenea capăt de cerere în care starea de fapt ce rezidă din mijloace specifice sau materiale de probă să facă obiectul unei răspunderi delictuale, nu este reglementat de prevederile legale: apărare. Considerăm că în speță publicarea articolului în discuție este pe deplin justificată de libertatea de exprimare, regăsită în cuprinsul art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: „Orice persoană are dreptul Ia libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fătă a fine seama de frontiere.” În consecință: nu pot fi primite argumentele reclamantului conform cărora libertatea de exprimare a presei trebuie exercitată fără a leza demnitatea sau dreptul Ia imagine, acestea fiind: drepturi relative care în anumite condiții, astfel cum vom argumenta in cele ce urmează, pot suporta ingerințe. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materia conflictului dintre dreptul Ia viață privată și deminate și libertatea de exprimare sub aspectul existenței unei fapte juridice ilicite, a conturat prin jurisprudența sa mai multe principii.
Libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare altor persoane și permite chiar și o doză de exagerare în expunerea informațiilor/opiniilor de interes public, însă materialul prezentat de ziaruldebanat.ro nu cuprinde nici o exagerare ci doar interpretări ale unor probe strânse în demersul jurnalistic. Presa are un rol central în orice societate democratică, având dreptul, dar și obligația, de a comunica cetățenilor orice,informații de interes public, aspect confirmat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Lingens contra Austriei și cauza Cornelia Popa contra România. Astfel, s-a reținut că presa are, pe lângă rolul de a informa cetățenii, și rolul de a veghea Ia respectarea tuturor regulilor democrației’, acesta fiind un motiv suplimentar pentru care se conferă jurnaliștilor o libertate de exprimare mai largă. În concret, Curtea a reținut cu prilejul cauzei Cornelia Popa contra Romôniei că „Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una dintre condifiile primordiale ale evoluției sale și ale dezvôltórii fiecărei persoane. Sub rezerva art. 10 par. 2, aceasta este valabilă nu numai pentru sau „ideile” acceptate ori considerate drept inofensive sau indiferente, ci pentru cele care lovesc, șochează sav neliniștesc: aceasta este dorința pluralismului; toleranței și mentalității deschise, fără de care nu există societate democratică…. în acest context, expresiile folosite de reclamantă în articolul său cu privire Ia judecătorul C. C nu pot fi considerate, potrivit Curții, drept afirmații în mod deliberat calomnioase, ci drept echivalentul unei libertăți jurnalistice ce include și posibila recurgere Ia o anumită doză de exagerare chiar de provocare.
Totodată, în cauza Savifchi contra Moldova, un jurnalist a publicat un articol într-un ziar prin care a fost criticată vehement acțiunea unui polițist cu ocazia unui accident rutier, fiind obligat Ia plata unor daune morale pentru prejudiciul de imagine adus polițistului, Cu această ocazie Curtea a statuat că „Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăfi democmtice, iar protecția care trebuie acordată presei este de o importanță deosebită”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri (cauza Dalban contra României, cauza Prager și Oberschlick contra Austriei, ș.a.) că jurnaliștii au dreptul, în exercițiul libertății de e primare, de a uza de o anumită doză de exagerare și chiar provocare cu privire Ia judecățiile pe care le emit, fără a fi ținuți să Ie demonstreze realitatea. În acest caz, contrar susținerilor reclamantului care să zicem că ar fi școala sau doamna dirigintă, sunt edificatoare considerentele Curții expuse în cauza Dalban contra României, conform cărora „este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăți critice de valoare decât sub condiția demonstrării veridicității
2. Mai departe, în exprimarea informațiilor și judecăților de valoare, jurnaliștii NU sunt ținuți să facă dovada adevărului absolut, fiind suficient să existe o minimă bază factuală pentru publicarea acestora. Ori urmărind editorialele expuse chiar ca „editoriale” la ziaruldebanat.ro există o bază probatoriesimilară unui proces. Acest principiu a fost conturat în jurisprudența CEDO (cauza Pauliukienę și Pauliukas contra Lituaniei) și se justifica din perspectiva roiului de „câine depază al democrației” care nu poate fi subminat (cauza Badet Tromsg and Stensaas). Precizăm în acest sens că în jurisprudența sa, Curtea Europeană. a statuat în nenumărate rânduri importanța protejării libertății de exprimare a jurnaliștilor în prezentarea unor subiecte de interes general, atâta timp cât aceștia denotă bună credință în demersurile lor.
3. Pentru libertății de exprimare a presei, este imperios necesar ca instanța să rețină că această măsură este necesară într-o societate democratică.
4. În jurisprudența sa recentă, Curtea a reținut că măsura cenzurării libertății de exprimare a presei este cu atât mai puțin justificată în ipoteza în care informațiile au fost prezentate într-o manieră care permite desfășurarea unei dezbateri publice, cum de exemplu sunt aceste comentarii la articol, unde observ că sunt admise și cele contrare. Astfel, arătăm că în cauza Predescu c, România, în care CEDO a dat câștig de cauză jurnalistei Feri Predescu care a prezentat într-o emisiune televizată, în direct activitățile ilegale desfășurate de primarul Constanței, Radu Mazăre. Curtea a reținut că este esențial de reținut că jurnalista și-a exercitat în mod legal dreptul Ia libertatea de exprimare, expunându-și propriile opinii cu privire Ia reclamant, întrucât formatul emisiunii permitea și spectatorilor sau chiar reclamantului să participe Ia dezbatere. Totodată, facem trimitere și Ia cauza Axel vs. Springel, în care CEDO a stabilit criteriile ce trebuie avute în vedere Ia analiza în balanță a dreptului Ia viață privată și a dreptului Ia liberă expŕimare.
Cu privire Ia articolul publicat incident în prezenta speță, opinăm în sensul că acesta a fost publicat cu respectarea principiilor mai sus conturate și că nu poate fi reproșat nimic din punct de vedere al desfășurării activității jurnalistice, precizăm aici că Ia informare al publicului cu privire Ia aceste aspecte de interes general este o componentă a libertății de exprimare reglementată de art. 10 CEDO („orice persoână are dreptul Ia libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei’). În mod evident, unul din scopurile legitime o presei fiind acela de a transmite informația către publicul larg, folosirea unor expresii mai puțin riguroase au ca unic scop captarea atenției cititorilor, încadrându-se în noțiunea de satiră cu privire Ia persoana reclamantului. Apreciind în mod rezonabil afirmațiile subsemnaților, se constata cu ușurință că acestea sunt forme de exprimare care au un scop firesc și inerent satirei, acela de a provoca și de a transmite. Considerăm că dincolo de a aprecia în concret dacă aceste expresii au avut sau nu menirea să insulte pur și simplu reclamantul, instanța este chemată să statueze efectiv asupra existenței unei forme de discriminare sau atingere a imaginii, demnității,… ținând cont de contextul în care ele sunt utilizate. Astfel cum am arătat anterior, CEDO a stabilit că sunt situații înțcare chiar și uțilizarea unor termeni violenți este tolerată în cadrul libertății de exprimare a jurnalistului, luând în considerare importanța subiectului de interes general abordat.
Trecând peste elementul bazei factuale, care, așa cum am arătat, este una incontestabilă, cu privire Ia limbajul utilizat, arătăm aici că libertatea presei tolerează un grad de exagerare și provocare prin stilul utilizat, tocmai pentru a-si atinge scopul, acela de a ajunge Ia publicul larg. Apreciem relevante considerentele Curții Europene în cauza Dalban c. România, unde s-a reținut: „Mai mult, Curtea este conștientă de fapta a constat în provocări și stări nereale descrise” . În acest context, dorim să reamintim că informația a fost pusă Ia dispoziția publicului prin intermediul unui limbaj presărat cu anuŕnite artificii lingvistice menite să capteze atenția publicului și să provoace un oarecare suspans. Subliniem că exercițiul dreptului Ia liberă exprimare și în acest caz are o bază factuală solidă, informația nefiind conteștată, iar trimiterile referitoare Ia relația reclamantei cu solistul găsindu-și justificarea în declarațiile publice ale solistului. În ceea ce privește limbajul utilizat învederăm instanței fqptul că libertatea de exprimare este aplicabilă și „informatiilor” ori „ideilor” care ofensează șochează sau iar pentru a constitui o încălcare a art. 8 din Convenție care protejează dreptul Ia reputație, un atac împotriva reputației unei persoane trebuie să atingă un anumit nivel de gravitate si să cauzeze un prejudiciu victimei prin atingerile (cauza A; c. Norvegiei).
În concluzie, învederăm instanței următoarele: astfel cum rezultă din conținutul articolului, prin acesta se aduce Ia cunoștința publicului larg a unor informații de interes general, care cu câtva timp în urmă a prezentat interes, cel puțin Ia nivel de județ (Timiș). De asemenea, cazul reclamantului a fost arătat și pe alte publicații online și mai mult rezidă din comunicatul public al unei biserici oficiale, subiect cu privire Ia care publicul și-a manifestat întotdeauna interesul. În analiza care se impune privind punere în balanță a dreptului Ia viață privată și demnitate al reclamantului și libertatea de exprimare a publicației, însă nu în calitate de persoane fizice, ci în calitate de jurnaliști. principiilor trasate de jurisprudența CEDO în materie: Libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare a altor persoane și permite o doză de exagerare în expunerea ideilor de interes public. În exprimarea informațiilor și judecăților de valoare, jurnaliștii nu sunt ținuți să facă dovada adevărului absolut, fiind suficient să existe o minimă bază factuală pentru publicarea acestora, deși apreciem că în acest caz există și anchete pe rol ale statului, deci susținerile fiind mai mult decât legitime. Pentru cenzurarea libertății de exprimare a presei, este imperios necesar să se rețină că această măsură este necesară într-o societate democratică. Măsura libertății de exprimare a presei este cu atât mai puțin justificată în ipoteza în care informațiile au fost prezentate într-o manieră care permite desfășurarea’ unei dezbateri publice. cu privire Ia limitele libertății de exprimare a presei, jurisprudența CEDO statuează în sensul că aceasta este valabilă nu numai pentru „informațiile” sau „ideile” ori. considerate drept inofensive sau indiferente, ci și pentru cele care lovesc, șochează sau neliniștesc. Prin urmare, folosirea unui limbaj colorat, deși acesta lipsește dar să spunem că ar fi interpretată expria „bate vântul…cătușe”, presărat cu figuri de stil și artificii lingvistice nu dovedește reaua credință a jurnalistului în transmiterea informației sau intenția de a denigra o anumită persoană. Jurnaliștii au dreptul, în exercițiul libertății de exprimare, de a uza de o anumită doză de exagerare și chiar provocare cu privire Ia judecățile de valoare pe care Ie emit, fără a fi ținuți să Ie demonstreze realitatea. O interpretare a oricăror susțineri care vizează informațiile de interes public și pentru protecția publicului larg, poate avea rolul de a descuraja presa de a contribui Ia dezbaterile problemelor de interes public, fundamentale în orice societate democratică.