Un caz incredibil de sfidare a articolului 1 Protocol 4 CEDO, un abuz incredibil săvârșit de polițiștii din Sudul României, trece drept știre pe toate canalele media.
România se întoarce din nou la epoca Băsescu, perioadă în care turnătorul de la securitate conducea statul român. În acea perioadă mai toate litigiile civile privind neîndeplinirea obligațiilor contractuale se judecau în penal, unde totul era plasat la corupție, înșelăciune, … sub diverse interpretări forțate ale unor procurori corupți și ticăloși, niște putrefacții ale societății care acționau la comanda turnătorului șef și am văzut cu toții cum Portocală ticluia probe și dosare. Și așa România a ajuns să fie condamnată repetitiv la CEDO și la Comitetul ONU pentru Drepturile Omului (CCPR). Instanțele internaționale au constatat repetat violarea dreptului la un proces echitabil înscris în art. 6 CEDO și art.14 din Pactul ONU, închisoarea datornicilor fiind o metodă arhaică de soluționare a unor litigii.
Se întâmplă din nou. Onea și Portocală s-au reinventat la București. De la început doresc să arăt că nu sunt partizan al maneliștilor, este un segment de manifestare ce se dorește a fi formă de artă pe care o altfel de clasă socială ori de pregătire o digeră, eu nu. Chiar dacă nu suport manelele, nu înseamnă că mă bucur de nedreptatea creată unui manelist. Aflăm de la Hotnews și DC News că Florin Salam a fost reținut într-un dosar de înșelăciune cu un prejudiciu de 18.000 de euro, au declarat pentru HotNews.ro surse judiciare. Cântărețul de manele este acuzat că ar fi luat bani în avans de la mai multe persoane pentru a cânta, dar nu s-ar mai fi prezentat la evenimente. Este a doua oară în ultima lună când Salam este ridicat de polițiști, el fiind acuzat de înșelăciune și într-un alt dosar, după ce a fost acuzat de un bărbat din Dâmbovița că i-ar fi plătit 5.500 de euro pentru a-i cânta la nuntă, însă Florin Salam nu și-ar fi onorat promisiunea.
Vă invit respectuos pe toți cititorii să lecturăm Protocolul 4 art.1 la Convenție. Iată textul de lege:
Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, recunoscând anumite drepturi şi libertăţi, altele decât cele care figurează deja în convenţie şi în primul Protocol adiţional la convenţie Strasbourg, 16.IX.1963
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
Hotărâte să ia măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a drepturilor şi libertăţilor, altele decât cele care sunt deja înscrise în Titlul I al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „Convenţia”) şi în articolele 1-3 din primul Protocol adiţional la Convenţie, semnat la Paris la 20 martie 1952,
Au convenit asupra celor ce urmează:
Art. 1. Interzicerea privării de libertate pentru datorii
Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală
Ce „făcură” polițiștii din sudul României? Păi l-au reținut pe „cântărețul” cu nume de salam, pe Florin Salam. Care e motivul? Florin Salam nu și-ar fi onorat promisiuni de ordin civil – comercial. Pentru ce există secții civile și comerciale la instanțe? Tocmai pentru astfel de litigii. Bunurile și serviciile viitoare nu sunt certe, așa spune Codul Civil. Prin urmare dacă cineva nu respectă un contract sau o promisiune, nu este arestat și nici inculpat ci antrenat în răspundere civilă. Tipicitatea infracțiunii de înșelăciune prezintă altceva, nu un contract neonorat ci o inducere în eroare, o minciună, un fals, un mijloc fraudulos. Spre exemplu era o înșelăciune ca un alt individ să se prezentat drept Florin Salam, dar în speța de față, Florin Salam nu și-a onorat un eveniment, o promisiune. Nu e o înșelăciune ci în cel mai rău caz un dol. Însă polițiștii cunosc bine acest aspect. De ce acționează astfel? Păi adevărații infractori în speța de față, cu regret o arătăm, sunt chiar polițiștii. Ei comit acum infracțiunea de represiune nedreaptă ca infracțiune scop, în concurs teleologic cu infracțiunea de abuz în serviciu, crede colegul meu pastorul Marius Leontiuc, protagonist al deciziilor Leontiuc c. Romania, specializat și în domenii de drept. Analizând speța, Leontiuc m-a lămurit astfel: articolul 11 din Pact și Protocolul 4 CEDO fac parte din dreptul intern, fie că polițiștilor de la București le place sau nu. Deci aceste texte de lege impun niște obligații în serviciu și niște restricții. Printre restricții sunt următoarele: interzicerea privării de libertate pentru datorii. Deci este interzis să-l reți pre X, pe Y pentru că nu a onorat o promisiune, indiferent de avansul primit. O altă restricție, este inculparea pentru o datorie, normele art. 1 Protocol 4 interzicând imperativ-expres această posibilitate, deoarece incriminarea conduce evident la consecința privării de libertate. Polițiștii au creionat o acuzație de înșelăciune dar au confundat inducerea în eroare cu neonorarea unei promisiuni. Pentru că nu exista inducere în eroare dacă obiectiv cântărețul putea 0nora. Era inducere în eroare dacă acest cântăreț nu avea cum să onoreze, nu avea formație și ar fi pretins că este altceva. Dar el era într-adevăr cântăreț, a luat un avans dar nu a mai onorat. Pentru acest motiv nu asistăm la inducere în eroare ci la neonorare. Nu putem prezuma polițiștii ca fiind inapți intelectual, pentru că ei au dat niște examene, au fost evaluați asupra competențelor, deci nu putem afirma că au interpretat eronat textul de lege. Ei au manifestat opoziție la tratat. De aceea, încălcând norme imperative ale legii, obligații în serviciu printre care interzicerea privării de libertate pentru datorii au comis abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 297 CP. Dar au comis și represiune nedreaptă pentru că au știout că neonorarea contractului nu este echivalentul inducerii în eroare. Opinia colegului meu de redacție este pertinentă și întemeiată în lege. Legea pentru mine este clară acum. Nedumerirea mea, este de ce alte redacții nu au observat acest detaliu? De ce colegii mei de breaslă tac în fața abuzurilor? De ce astfel de persoane sunt ridicate imediat iar regina falsurilor din Timișoara comite înșelăciuni, trafic de droguri fățiș și nimeni nu o ridică? România se întoarce la epoca de stat mafiot, de stat represiv.
Și mai știm
Mihai Vidjean – Redacția Ziarul de Banat, Zrenjanin